Publicat de: Kaaliope | August 22, 2017

Parfum

După o lungă căutare…
de nu ştiu ce…de nu ştiu cum…
Într.o secundă de miracol
Am dat cumva…de un parfum…

Cu ochii-nchişi, pe negândite,
Ne-am prins în dansul lui, zănateci,
Făr’a visa că ne va lua,
De fapt, în jocul lui, ostateci…

Ne-am strecurat printre arome
De sentimente şi senzaţii,
În ritm intens de „împreuna”,
Cu-ntretăiate respiraţii

Cu gândurile-nlănţuite,
Buzele calde, căutânde,
Ne-am lăsat duşi de-acel parfum
Oricând, oricum şi pe oriunde…

 

Anunțuri
Publicat de: Kaaliope | Noiembrie 3, 2016

Necunoscut

Esti un amestec desantat de agonie si extaz

Scaldat in mocirla neputintei

Descantat de chinul gandurilor si ciopartit de revolta

Pustiit de nelocuitul sufletului din tine.

Taine abandonate picurate in potirul disperarii,

Cautari clandestine pe un drum neumblat

Neacceptari ascunse de o masca perfida

Placata pe o explozie de emotii profunde…

masca-drag-1

Publicat de: Kaaliope | August 11, 2016

Autodéfinition

Je suis un bouquet de frissons vers le ciel
Un bout de lumière aux soupirs essuyés
Un sourire qui trésaille au brin d’une chandelle
A la fois une idée et des mots oubliés…

Je suis une tempête arrosée des nuages,
Un volcan dérisoire en éclat infinie,
Je suis un abîme tributaire au sillage
Je suis comme une mer libérée la nuit!

J’suis l’incertitude jetée en plein espoir,
Je suis l’évidence sur des sables mouvants,
Je suis la réponse au problème de plus tard,
Un chemin de nul part quand on va au néant.

Une pensée qui effleure sans entrave ton esprit
Qui va et qui vient, sans trop de bruit
Je suis comme cela…tu le sais…j’te l’ai dit…
Comme un geste, qui parfois, devient interdit…

Pour toi

Publicat de: Kaaliope | Septembrie 9, 2014

Sufletul se vestejeste

Nu m-am gandit niciodata ca sufletul se poate vesteji…Nici acum nu ma gandesc, dar simt…Mereu mi-am imaginat ca tot ce e pe pamant se vestejeste, deterioreaza, dispare, dar nu sufletul, el dainuie in aceeasi stare, e vesnic , tot ce e aici e trecator, doar sufletul are dreptul sa treaca dincolo…Si totusi sufletul se vestejeste! ratiunea si simtirea nu au nimic in comun!

Transformarea sufletului e sigura, insa definitia lui NU ! Conform DEX sufletul reprezinta „Totalitatea proceselor afective, intelectuale și voliționale ale omului”. insa DEX-ul e o chestie care nu simte, el reda ceea ce au gandit altii, nu ce au simtit, caci nimeni nu poate reda simtirea, ea ne e proprie. Deci nimeni nu stie ce e sufletul, desi toti avem unul, sau asa umbla o vorba.

In mod ciclic sufletul se vestejeste si apoi infloreste, ars sau hranit de pietrele de hotar ale vietii ! Ne poarta dintr-o stare in alta, ne urca si ne coboara, ne face sa plangem de fericire sau sa urlam de durere.

Fericiti cei ce inca au lacrimi. Durerea fara lacrimi e istovitoare, te macini pe dinauntru in timp ce ceilalti cred ca inauntrul tau e plin de stelute lucitoare si fluturi viu colorati. Singuratatea suferintei transforme uscaciunea in seceta, iar in suferinta esti mereu singur, pentru ca nimeni nu simte ca tine, iar tu nu vei putea face pe nimeni sa simta ce simti tu. E o bucla fara iesire.

Sufletul se vestejeste, infloreste…iar uneori uita sa mai infloreasca. paginile vietii se rotesc una dupa alta, si deodata ajungi la una ce se rupe vulcanic…stai si te uiti, toate paginile sunt transformate si cele „citite” dar mai ales cele „necitite”…lipsesc franturi de fraze, cauti sensul pe care il asteptai in roman..dar…o pagina rupta arunca arome de suflet vestejit peste toate cele care vor urma…

 

Aranjament floral din flori uscate-20396

Publicat de: Kaaliope | Iulie 11, 2014

15 Ani…La multi ani Copilu’ unde vei fi tu !

Diana 6 ani

 

15 Ani…15 Ani de cand am simtit ce inseamna sa fii mama. Auzisem eu ca e ceva fenomenal si altfel decat orice traiesti, dar habar nu am avut cum. Si intr-o duminica dimineata, pe la 6h00 bebelusul pe care il incalzisem bine in burtica timp de 8 luni si o saptamana a decis sa iasa in lume, sa imi aduca, sa ne aduca cea mai mare bucurie din viata unui parinte, aceea de a avea copii sanatosi. Si da, universul mi-a dat un copil sanatos si frumos si vesel non stop. mai tarziu am aflat ca Universul, aceasta chestie ne nepatruns cateodata a inzestrat-o pe Diana-Elena si cu multe alte haruri, un copil exceptional.

Si am avut un copil sanatos, bun si frumos pana cand tot universul a decis ca rolul lui s-a terminat aici, la noi. Ce inseamna oare ” la noi” si „dincolo”. Eu nu stiu si nu inteleg, tot ce stiu e ca intr-o zi copilul meu a plecat de ” la noi” . De fapt nu cred ca a plecat, ea nu ar fi plecat niciodata de langa noi, mami , tati si altii pe care ii iubea. Ii placea atat de mult lumea. Fiecare dimineata era numai un zambet. A luat-o cineva, poate ca tot universul acesta de neinteles. Sa accept ? Cum sa accept asa ceva ? GREU! TERIBIL! Si totusi cand timpul trece si tu vezi ca nu mai poti vorbi nimanui despre copilul tau minunat, despre ce nazdravanii a mai facut, despre cum a evoluat, despre bratele intinse catre tine intr-o iubire nemasurata, realizezi ca chiar NU MAI ESTE ! Nu mai poti imbogati albumul de poze decat cu imagini reeditate din trecut in care realizezi cat de fericit erai. Si tot haul din lume ti se coboara in suflet prabusindu-te in cruda realitate, copilul tau nu mai este langa tine si apogeul deznadejdii te cuprinde cand esti obligat sa asociezi acestuia cuvantul NICIODATA ! Nu mai revine NICIODATA, nu iti va mai surade NICIODATA, nu ii vei mai auzi glasul NICIODATA, nu o vei mai putea strange in brate NICIODATA! Deodata, intr-o fractiune de secunda Universul ti-a transformat TOTUL in NICIODATA. trebuie sa traiesti cu el pana cand si tu vei deveni NICIODATA pentru altii, dar poate ca atunci pentru copilul tau vei redeveni TOTDEAUNA !

Ar fi implinit 15 ani astazi. S-ar fi trezit fericita, cu ochii scrutatori dupa cadoul mult asteptat. Sigur o carte sau ceva din viitoarea era nanologica – ceva EPIC !

Diana, Copilu’ orice zi e plina de tine, orice tacere se umple cu glasul tau drag, orice farama de spatiu are chipul tau drag oglindit in ochii mei.

Atat de mult te-am vrut inapoi , aici langa noi, iarasi, sa fii cu mami si tati , pana cand intr-o zi cineva mi-a spus ca daca am sa te tot chem tu vei fi trista si nu iti vei gasi drumul ACOLO. Nu stiu unde anume ACOLO, dar gandul ca tu nu iti poti gasi calea m-a naucit. Si atunci mi-am interzis sa te mai chem AICI, ca sa iti fie bine sa poti ajunge ACOLO. habar nu am care e binele tau de acum, nu am nici un fir care sa imi spuna ceva , cat de putin despre ce ai devenit tu acum. Asa ca poate acel cineva are dreptate. Eu stiu ca te-am lasat intr-un mormant, peste care a trebuit sa arunc niste bulgari de pamant, asa se spune, habar nu am ce inseamna. Nici macar nu am mai apucat sa-ti vad chipul cand te-au coborat, erai deja cu giulgiul pe fata si asta mi-a adus disperarea, era prima data cand te vedeam cu cearceaful acela hidos, pana si la spital in clipa cand sufletul tau si-a luat zborul de la trup te-au lasat cu fata dezgolita, dar atunci nu, te-au inchis intr-o carpa alba..ca sa ce ? Cum ai plecat tu de „la noi” si ai ajuns DINCOLO?

OFFF…la Multi Ani Copilu’ DINCOLO unde sper sa fii tu acum si unde sper sa te intalnesc odata !

Si nici macar nu pot sa-ti fac un tort…sau sa-ti organizam ziua, sau sa orice vrei tu…Mi-e dor intr-un fel fara sens si fara culoare, un fel in care tot sufletul se simte coplesit de imensul spatiu pe care il umpleai tu si care acum e GOL GOL GOL

Publicat de: Kaaliope | Martie 12, 2014

Îndrăgostit de un înger

“Îndrăgostit de un înger – cum (ne) ajutăm după pierderea partenerului de viaţă”

Simplu…durere si speranta…multa durere si un licar de speranta…Va invit sa petreceti duminica 16 martie, de la 18h00 la 20h00, doua ore langa Mihaela si invitatii ei…nu va pot promite doar rasete si momente hazlii, dar va pot promite suflet, mult suflet…Multumesc Mihaela ! Multumesc Radio Rapana! va asteptam cu drag !

Doliu 01

http://www.existaviatadupadoliu.ro/2014/03/live-pe-16-martie-iubire-pierdere-si-speranta/

http://www.radio-rapana.ro

Publicat de: Kaaliope | Martie 4, 2014

Stare

În suflet scormonește obida și pustiul
Și-și fac-așezământ în carnea-mi deșirată,
Îmi putrezește corpul de moarte respirândă
Tânjing după aprinderi nestinse de-altă dată.

În inimă mocnește perplexul și misterul
Din sângele-nghețat de groază și durere,
Cărând printre secunde de viață furibundă
Doar tunete născute de urlete-n tăcere.

Înaintez în zile, cu mintea-mprăștiată,
Fără-nțeles și țel, cu gânduri zvârcolinde,
Cărând în amintiri o viața inspravită
Prea crud și prea din vreme…acum printre morminte !

20140111_141049

Publicat de: Kaaliope | Ianuarie 8, 2014

A trecut un an…

Uitarea este lucrarea timpului…cu timpul va fi „mai bine” doar ca „mai bine” isi pierde chintesenta in fata mortii…In fata mortii impotriva firii, timpul adanceste ranile, pune sare si freaca bucatile de suflet zdrobite intre ele…

ca o sinusoida revin amintiri cu care nu stii ce sa faci, vrei sa le uiti caci iti zdrelesc inima ca o sarma ghimpata , dar vrei si sa le pastrezi caci sunt ale tale, ale copilului tau ascuns acum sub tacerea zeilori…incerci cu disperare sa vezi doar surasul lui, sa-i regasesti manutele intinse catre tine si glasul plin de iubire cand te striga „Mami!” sau „Tati” , dar totul s-a scurs in cateva cuvinte inghetate in memoria ta de un apel telefonic…viata ta e alta intr-o clipita, ratiunea isi dezvaluie toata hidosenia adevarului pe care vrei sa-l transformi in imposibil…doar ca sarcasmul vietii nu te lasa, te trezeste, nici tu nu stii la ce, caci nu e nici viata, dar nici moarte…Infrigurat iti cauti jumatatea, si va rugati impreuna ca zeii sa faca un miracol si sa va lase pruncul langa voi…va spuneti unul altuia ca trebuie sa fiti tari si va priviti ingroziti de imensitatea durerii care a cazut de nicaieri si s-a instalat cu nepasare in voi…

scartait de roti, telefoane date oriunde ca sa stiti macar starea copilului, franturi de vesti care nu fac decat sa va adanceasca incertitudinea si sa va curme speranta ca ingerii nu au inceput deja sa pregateasca primirea sufletului ei in rai…

agitatie, medici care confirma ca e grav, ca e foarte grav, gravitate 4 pe o scara de la 1 la 4, resuscitari continue de ore intregi…un firicel translucid de speranta inconjurata de groaza…asteptari pline de lacrimi si de cuvinte nerostite…clepsidra timpului isi urmeaza nestingherita cursul iar voua va e frica de orice pas care se apropie de salon…oare aduce speranta sau abisului umplut de intuneric ? ve priviti terifiati unul pe altul caci suferinta aduce tacere, cuvintele nu-si mai au rostul, doar imbratisarile va spun ca trebuie sa sperati nesperabilul pentru copilul zamislit impreuna…unicul vostru copil…credeti in puterea gandurilor si a rugaciunilor si tot ce faceti e sa va strangeti din ce in ce mai tare zdrobiti sub talpa grea a asteptarii…

o voce va aduce o farama de lumina…exista o speranta, respira fara aparate, fata vi se lumineata putin, se poate, va fi bine , sigur va fi bine…” sa trecem peste asta, si apoi vom merge la cei mai buni medici si se va recupera”….apoi intr-o secunda, cativa pasi singuratici in mijlocul noptii, pe holul unui spital cufundat intr-o liniste deja mormantala, va arunca in haos, moartea va fura ratiunea si realitatea vi se arata cu toata hidosenia dezlantuita…va sprijiniti unul pe altul mergand sa vedeti chipul copilului care deja s-a nascut in viata de dupa moarte… Chiar daca urletul sta sa iasa din piept, zgomotele nu sunt permise caci oamenii din spital dorm…priviti inghetati trupul care tocmai isi ia adio de la suflet…e calda inca, dar nemiscata, intinsa pe masa… « Doamne, cat de frumoasa e ! » Au tuns-o, dar cat e de frumoasa ! » Nu se vede decat chipul, restul corpului zace sub cearceaful de spital, viata isi ia adio mult prea devreme…

Lumea se prabuseste inauntrul vostru si toate reperele dispar, nici macar nu stiti sa traiti fara ea…

Nimic nu mai e la fel, oricat ai vrea sa pretinzi ca esti tare si ca, in final va trece , nu trece, trec doar lacrimile si devii sclavul inutilitatii si al neputintei. Nimeni si nimic nu-ti mai aduce copilul inapoi ! Vointa muta muntii din loc dar nu invinge moartea… Moartea scurge de vlaga si te schimba pentru totdeauna…

Nu mai ai viata ta…ti-ai azvarlit-o voluntar printre bucatile de pamant ce-ti acopera copilul pentru totdeauna…respiri cu gandul la lumea in care ti-a plecat pruncul dar in care tu nu incapi inca…

Ne e dor de tine Copilu’ ! ENORM…

Mami si Tati

PS.

Fotografii : prima si ultima fotografie a Dianei
Diana a-Z

Publicat de: Kaaliope | Noiembrie 11, 2013

Pe buze e zâmbet

Pe buze e zambet 000

Publicat de: Kaaliope | Noiembrie 11, 2013

Îndemn

De viaţa greu te-a încercat,
De-ai suferit ce n-ai visat,
De sufletul ţi-a fost bătut,
Nu renunţa de la-nceput !

De ochii trişti ţi-au fost de plâns,
De buzele demult n-au râs,
De totu-n jur iţi este gri,
Ridică-te, ca să-ţi revii !

Şi nu te luptă, doar iubeşte,
Împarte binele ce creşte
Din gânduri calde, -ngăduinţă,
Mereu, cu-ntreaga ta fiinţă !

Publicat de: Kaaliope | Septembrie 9, 2013

Manuscrisul cu gânduri

De când sfârşitul ţi-a deschis
Doar calea către Paradis,
Îţi scriu în gând un manuscris,
Cuvânt de dor, de nedescris.

Şi dacă nu ţi l-am trimis,
E pentru c-am avut un vis,
Că Dumnezeu mi-ar fi promis,
Că vii-napoi din Paradis.

Şi dacă visul mi-e permis,
E pentru că nu ştiu precis,
Că locul ţi-e pe veci decis,
Acolo sus, în Paradis.

Iar dacă drumul ţi-e închis,
Şi să te-ntorci ţi-e interzis,
Să ştii că mie îmi e scris
Să ţi-l aduc…în Paradis…

Publicat de: Kaaliope | August 8, 2013

Un înger

Seara când ploapele-mi cad obosite,
Un înger coboară din cer,
Mă mângaie cald, cu mister,
Şi-imi pune în palme minuni retrăite!

Mi se-aşează pe pernă, şi-mi învăluie visul
Cu-o iubire cum nu a mai fost,
Cu un „tot” ce-are veşnic un rost,
Şi-mi coboară din cer paradisul !

Curcubee de zâmbet, speranţe uitate
Mi le-aduce pe toate ‘napoi
Suntem iar fericiţi, suntem noi,
Reclădind lumea din clipe curate !

Dimineaţa în zori îngeraşul se-ndreaptă
Către-un loc unde eu n-am ajuns
Colţ de rai, după stele ascuns
Să mai poată veni înc-o dată aşteaptă !

Publicat de: Kaaliope | Iulie 26, 2013

Zădărnicie

Nici vidul nu-mi înghite plânsul,
Şi chipul mut îmi cade-n poală,
Doar chinu-mi ia uneori pulsul,
Pe sufletu-mi sculptat în smoală.

În piept mă strânge apăsarea,
Trecută pe « non stop » demult,
Cu gust de sânge mi-e suflarea,
Şi viaţa-mi pare-un semn ocult…

Publicat de: Kaaliope | Iulie 19, 2013

Geana de pe obraz

Dianei…

Atâţia oameni sunt în jurul meu
Dar în nici unul nu mă regăsesc,
Aşa că vreau să plec la Dumnezeu
Să-ţi fiu alaturi, să-ţi spun ” Te iubesc! ”

Mami

tears-broken-hearts-14300931-240-320

Publicat de: Kaaliope | Iulie 11, 2013

Copilu’…Te iubeste Mami !

2012-05-13 16.00.30

Azi m-am trezit la 6h00, ora la care acum 14 ani am trait cel mai frumos moment din viata mea, nasterea copilului meu drag, Diana-Elena . A fost cea mai fericita zi din viata mea, in care i-am avut langa mine si pe Diana si pe Peticel. Peticel m-a umplut de flori si mi-a cumparat un catelus de plus, ca sa « ma rasplateasca » ca ne-am daruit un copil sanatos, frumos si cuminte…De atunci, in fiecare an, pe 11 iulie a fost sarbatoare pentru noi, i-am urat Dianei de 13 ori « La Multi Ani ! » si i-am facut cadouri de ziua ei, si mai ales i-am spus ca o iubesc…Azi e prima zi de 11 iulie, de cand am trait acea magnifica zi, cand nu mai pot deschide gura sa-i spun « La Multi ani, Copilu’ ! » . ..De fapt habar nu am ce sa spun…

dar stiu ceva…

ca de ziua ta, Ubita , nu vreau sa te plang, nu-ti placea niciodata sa ma vezi plangand, vreau sa zambesc ca sa fii mandra de mine, nu vreau sa te jelesc, vreau sa cred din tot sufletul ca exista viata dupa moarte si ca intr-o zi te voi regasi , cand ma voi duce si eu la cer ! Sa nu-mi duci dorul, sa fii fericita cu ceea ce este acum lumea ta! Stiu ca asa gandeste si Tati , intr-o zi, nu stiu cand, sigur o sa avem iarasi parte de « o imbratisare de familie » , cum spuneai tu mereu, vom putea iarasi sa te strangem la suflet si sa-ti spunem „La Multi Ani, Copilu’ !”

si mai stiu ca…

Tu, Copilu’, esti mereu in sufletul meu in fiecare secunda cu veselia si exuberanta ta ! Un copil EXTRAORDINAR, pe care am sa il regasesc intr-o zi…acolo…

Te iubeste Mami !

Publicat de: Kaaliope | Iulie 8, 2013

Rugă

De ceva vreme nu mai eşti cu noi,
Domnul ţi-a luat cuvântul „înapoi”,
Şi-apoi, pe „înainte” ţi l-a dat,
Când ai ajuns în Rai, fără păcat !

Îngerii te-au primit în nemurire,
Şi heruvimilor le-au dat de ştire
Să-ţi pună-n cale un covor cu flori,
Să fie-al tău când urci sau când cobori!

Ei au ales ca tu să fii cu ei,
Lumina să o iei din palme de la zei,
Şi întunericul sa-l laşi în urmă,
Când toata suferinţa ţi se curmă.

Şi-n rai ai răsărit, nu ai apus,
Însă din lumea pamânteană te-ai tu dus…

şi-atât de mult…

Azi cerului vreau să-i cer o minune
Să mi te dea ‘napoi, o zi măcar, pe cauţiune

Publicat de: Kaaliope | Iulie 4, 2013

Stare

Durerea îmi e ca o soră,
Iar lacrimile-mi sunt cumnate,
Mereu mă-mbie într-o horă
În care făr’ d’alean sunt toate.

Tristeţea mi-e o haină groasă,
Iar neputinţa mi-s bocancii
Ce duc înspre pădurea deasă
Unde m-aşteaptă saltimbancii.

Să-mi strige în urechi tot răul
Ce-l simt în suflet ne-ncetat,
Că rost îmi este numai tăul,
Unde-o de-o vreme am tot stat.

Pe trup mai am doar întuneric
Scăldat de foc şi ars de apă,
O viaţă plină de himeric,
De unde visele-mi se-adapă.

În gând se strâmbă amintiri
Acoperite de regret,
În suflet mi-ard doar amăgiri
Şi pentru Rai caut bilet…

Publicat de: Kaaliope | Iunie 26, 2013

Introspecţie

Purtăm în noi mii de-ntrebări
Fără un răspuns pentru ele,
Îl căutăm neîncetat,
Sperând să vină de la stele.

Uităm adesea să privim
Secundele trecând în grabă,
Scurgându-se spre nicăieri,
Iar viaţa ne-o simţim neghioabă.

Temeri în gând, preget în gesturi
Ne macină pe fiecare
Iar uneori, mult prea uşor
Vedem în spate, nu în zare.

Lăsăm surâsul celui drag
Si alergăm dupa himere,
Chiar dacă-n ultima secundă,
Numai iubirea dă putere.

Şi nu e vorba doar de voi
Mă văd pe mine,şi pe tine
Uitând să ne oprim măcar
Să strângem suflet din ruine.

Gonind vrem timpul să revină
Să dăm iubire, sentiment
Să retrăim mai înţelept
Doar că trecutul…e absent…

Publicat de: Kaaliope | Iunie 17, 2013

Urme

Ce a rămas din tot ce-a fost
E ca o haină fără rost,
Pentru secunda care trece
Venind spre noi…doar ca să plece!

Ce azi rămâne din ce este
Sunt încercări de-a trece peste
Un adevăr neacceptat
Că ce-a venit…a şi plecat!

Ce va rămâne din ce-a fi
E-o taină ce-om împărtăşi,
Cu toţii la sfârşit de drum
Venind, plecând…oricum…oricum!

Publicat de: Kaaliope | Mai 31, 2013

Aştept să nu mai mori…

Astept sa nu mai mori 31 05 2013

Older Posts »

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: