Absurd…Banal…

Într-o ternă şi simpl-existenţă, într-un loc ascuns de priviri,
Trec secundele-n scurtă cadenţă, petrecând efemer amintiri.
Se strâng ani, săptămâni lungi, şi zile…într-un ochi obosit în zadar
Peste schiţe deşarte sterile, dintr-un vechi personal calendar.

Monotonia-şi plimbă valenţa, purtată de braţe stingher,
Plictiseala nu-şi ştie absenţa, şi-şi cheamă-ascuţit un reper.
Resemnarea vorbeşte întruna, în cuvinte umile-ngheţate
Agonia-şi primeşte cununa, în suspine sacadat disperate.

Idealul e surd, singuratic, năzuinţa a uitat să respire,
Liniştea dispare salbatic, iar lumina se pierde-n clipire.
Frumuseţea plânge-n cortegiu, într-un act violent, deşănţat,
Fericirea e stinsă-n solfegiu, zâmbetul s-a schimbat în păcat.

Şi din gânduri pierdute, zălude, într-o clipa albastră, fierbinte,
Curg idei nebunateci şi nude, învelite în stranii cuvinte,
Tremurând, lungi trăiri se revoltă, revenite din visuri uitate,
C-o mişcare ciudat-dezinvoltă, cu un gest de priviri depravate.

Pasiunea se naşte crescândă, în acord interzis de plăcere,
Intr-o şoaptă deschisă, flamânda, de-un sărut ciopârţit de durere
Două buze unite-n atingeri, două trupuri colorate egal,
Un fior, o uitare, convingeri, o iubire absurdă…BANAL…

Publicitate