r…i…s…

Absenţa ta mă îngheaţa,
Prezenţa ta mă topeşte.
Ating încet pământul,
Ca să nu distrug mirosul paşilor tai.
Aş şti că ai existat şi că acum eşti închipuire,
Aş şti că altă dată ai trecut pe acolo,
Că am scris pe asfalt, cu degetele înfrigurate,
Şi că am călcat unul peste pasul celuilalt,
Şi ar fi rece să realizez că există final
La o eternitate.
Şi ar fi negru să realizez că există moarte
După o viaţă.
Mâinile şi-au pierdut reperul,
Trupul bâjbâie amorţit,
Sufletul caută iraţiunea de a simţi
Pentru un gest, pentru o rasuflare…
Încerc să mă ridic, firele se-nfăsoară în jurul meu
Încerc să respir , tăcerea mă sufocă,
Încerc să zâmbesc şi surâsul îngheaţă,
Încerc să trăiesc, dar nu mai ştiu cum…

Publicitate