Publicat de: Kaaliope | Mai 14, 2011

Umbra muzei…


Niciodată n-am dorit
Să uit omul ce-am iubit,
Însă, când iubirea-i slută,
Schilodită, mohorată,

Să se-aştearnă peste ea
Deodată o perdea,
Să rămână în trecut
Dezgolită de-atribut!

Şi ştiu clar că n-am să fac
Fluture dintr –un gândac,
Şi că n-am să pot crea
Nici lumină-n mintea ta.

Deşi-acum câtăva vreme
Încercat-am, cu probleme,
Să-ti pătrund în gândul trist,
Dezolant şi defetist.

Am crezut că şoapta mea,
Preschimbată în pansea,
Strop de soare-ţi va aduce,
Suferinţa-ti va reduce.

Însă azi am renunţat
La voinţa de’altadat’.
Şi am înţeles că vrei
Să se şteargă paşii mei.

Vreau să uit, să nu mai ştiu
Că exişti şi că eşti viu,
C-am iubit ca o nebună
Umbra-ţi rece şi imună!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: