Publicat de: Kaaliope | Mai 27, 2011

ambiguitate


Îmi lipseşti, şi nu e minciună,
Te aştept, şi-i adevărat.
Ştiu c-am greşit, şi de-aş putea, cu o mâna
Aş şterge secunda când te-am supărat.

Şi buzele mele, topite-n regrete,
Se deschid, şi n-ar fi nimic de ajuns,
În suflet să-ţi intre cu priviri desuete,
Să-ţi spună: Mă iartă! Şi dă-mi un răspuns!

Sau nu, de nu poţi sau nu ştii, nu vorbi,
Şi nici vreun semn nu mi trimite acum,
Păstrează-mi iluzia că mai poţi reveni
Şi lasă-mi speranţa să scrie din scrum.

Mă lasă-n tăcere iubire să-ţi dau,
Chiar daca acum te închizi, şi nu ştii,
Să simţi că nu mint şi că vreau sa îţi iau
Secunda de teamă…şi ochii pustii….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: