Publicat de: Kaaliope | Iunie 2, 2011

Nelămurire


Ce e trecutul, te întrebi! răspuns am să incerc sa scriu!
E un mănunchi de întâmplări, cu rezultat pe mai tarziu.
Sunt zile când doreşti să-l ai, iar alteori vrei să dispară,
Şi îl aşezi în gând încet, însă nu poţi să-l faci să moară.

Înşiruirea-ncepe scurt, c-o provocare, c-o privire,
Sau poate-o şoaptă-ncolacită într-un ungher de nemurire.
Continuarea nu o ştii şi nu te-ntrebi de unde vine,
Cât timp trăieşti şi ţeşi usor…un colţ de amintiri divine.

Şi una-i albă, alta-i neagră, si una râde, alta plânge,
Tăcut, dansează-n mintea ta şi râs şi lacrimi rânduri strânge!
Emoţii netrăite înca le scoţi, gândindu-te concret
C-ai fi putut să-ntorci speranţa în loc s-o stingi într-un regret.

Şi când începe sau sfârşeste habar nu ai, şi nici n-ai şti
Să-l faci să tacă, să n-auzi cadenţe scurte, argintii,
Ce cad într-una din cuvinte sau din imagini descompuse
Ca într-un film de nicăieri cu-atâtea vise neexpuse.

Dar fie rece,fie cald, cu soare sau cu nori croit,
Te defineşte pe total şi dă impulsul cuvenit
Prezentului in acşiune…şi mai apoi pe “va urma”
Şi este “tu” şi toţi ceilalţi..care-au trecut prin viaţa ta !

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: