Publicat de: Kaaliope | Iunie 10, 2011

Autodefiniţie


Sunt un mănunchi de emoţii ce se zbat disperate,
Sunt un crâmpei de lumină cu multe şoapte uitate,
Sunt un surâs ce-ţi tresare o lacrimă caldă în suflet,
Sunt şi un gând şi-un cuvânt întipărite-ntr-un zâmbet…

Sunt o furtună ce naşte când nici un nor nu se ţese,
Sunt un vulcan ce erupe fără ascunse excese,
Sunt un abis ce se crapă din zorii zilei senine,
Sunt ca o mare ce strigă în umbra nopţii ce vine!

Sunt îndoiala ivită când totu-i plin de speranţă
Sunt siguranţa clădită pe-o veşnică inconstanţă
Sunt un semn de-ntrebare când răspunsul îl ştii
Sunt un drum de niciunde când uiţi unde să vii…

Sunt ideea ce-ţi umblă, nestingherită, prin minte,
Care vine şi pleaca, fără false cuvinte,
Sunt ce sunt …aparent…dar aş vrea ca să ştiu…
Ce-aş putea să transform… ce vreau eu ca să fiu ?

Anunțuri

Responses

  1. Draga mea, scrii magnific….continua sa ne bucuri sufletele
    te imbratisez cu drag,
    Lotussarina

  2. Asta imi place foarte foarte mult ! Probabil din cauza de antiteza 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: