Publicat de: Kaaliope | Iulie 11, 2011

Nădejde dezvelită


Aş vrea să mă îndrăgostesc, să tremur surd când te iveşti,
Aş vrea să cânt cu inima, să zburd pe drumuri de poveşti,
Să simt aş vrea, că undeva, exişti cumva, şi pentru mine,
Că îmi strângi sufletul în palme, că-l laşi, încet, să curgă-n tine…

Habar nu am pe unde eşti, deşi te-am căutat mereu,
Ţi-am trimis vorbă că-s aici, prin trei scrisori pe curcubeu,
Să ştii că inima mi-e goală, si te aşteapta-nfrigurată,
Iluzie nepieritoare, te rog, întâmplă-te odată!

De ce nu vii? Spune-mi! Ce faci? Pe ce acorduri te-ntrupezi?
Din care sori te naşti să scrii, dorul de mâine să pictezi?
Cine-ţi gândeste infinitul, din podul palmei dezvelit,
Şi cine-ţi cheamă asfinţitul când umbletul ţi-a obosit?

Am să te sper şi-am să te-ncumet, în cale sorţii ţi-i petrec,
Să vii să-mi calci nădajduiala, să nu mă-nabuş în eşec.
Că tu esti EL am să ghicesc, căci am să-ncep să rezonez
Cu oaza albă de lumină , în care vreau să te pastrez!

Anunțuri

Responses

  1. Ego si Ovidiu , Multumesc pentru sugestii 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: