Publicat de: Kaaliope | August 10, 2011

Versul durerii


Durerea-şi strecoară prin carnea plăpândă
Suflarea stâlcită, dorinţa flămândă,
Te calcă-n picioare, îţi arde voinţa
În minte-ţi confirmă infect neputinţa.

Timidă, priveşte întâi pe sub storuri,
Cerşind ipocrit ale tale favoruri,
Şi vine şi pleacă, se zbate sau tace,
În trupu-ţi firav i-ar plăcea să se joace!

Şi când, într-o clipa-ai uitat să te aperi,
Lumina in ochi ai uitat să o scaperi,
Te muşcă avid, te sfâşie-n tihnă,
Nu-ţi lasă secunda să-ţi fie odihnă.

Te trage sălbatic, te târăşte prin tină,
Cu spini ascuţiţi te hrăneşte la cină,
Te arde mocnit, te usucă încet,
Din slova torturii iţi scrie antet.

Te zbaţi? Ce folos? De braţe de strânge,
Tăcută nădejdea trupului plânge,
De glezne te prinde cu lanţuri cusute
Jucându-şi sceneta verdictelor mute !

Acuma nimic nu te-animă, şi taci
În trupul de mâine azi ştii doar să zaci!
Şi tremuri, sperând că durerea îşi stie
Şi versul final…şi ţi-l scrie şi ţie…

Anunțuri

Responses

  1. Grozav !!!!!

  2. esti o minunata….ma regasesc mereu in poeziile tale 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: