Publicat de: Kaaliope | Octombrie 12, 2011

Absurdul concretului


Azi o străină sunt şi pentru mine,
Nu mă mai recunosc în legile fireşti,
Nu ştiu să mă mai caut lângă tine,
Când suflu-mi e ca-n dinţii unor cleşti…

Mă doare neputinţa, mă doare absolutul,
Mă doare transformarea-n concretul inerent,
Mă zguduie decentul ce-mi strică aşternutul
Dorinţelor uitate în vis …indiferent…

Mă istoveşte vorba, mă macină tăcerea,
Frânturile de ieri uitat-am să le-nclei
Nu mă mai simt întreagă, şi mi-am pierdut puterea
Cu lumea un contract de viaţă să închei…

Anunțuri

Responses

  1. Halucinantă ! Aș putea să-mi adorm tristețea pe fiecare cuvânt.

  2. Exista cuvinte care conteaza…unele pe care le astepti, altele pe care nu le astepti…cuvintele tale conteaza, desi nu le astept…Multumesc!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: