Publicat de: Kaaliope | Decembrie 25, 2011

Dialog cu Iubirea


Mai știi când mi-ai șoptit Iubire că vrei cu mine să vorbești?
Să stăm întruna la taifas, să râdem, să spunem povești?
Mi-ai promis soare și lumină acolo unde mă primești,
Mi-ai spus că-mi iei tristețea toată, că doar la mine te gândești.

Cu Liniștea eram pe-atunci prietenă la cataramă.
Ți-am replicat „Te rog, mă lasă, de tine chiar îmi este teamă”.
Ți-am spus să pleci, să mă scutești de amăgiri satisfacute,
Dar totul a fost în zadar, răspunsurile ți-erau mute.

Ai insistat fără-ncetare, mi-ai arătat luna din cer,
Mi-ai garantat c-am s-o ating, că totul e să vreau, să sper!
Asediul ți-ai clădit încet, cu vorbe, gesturi și simțiri
Din visuri mi-ai țesut verigi, mi-ai zis că nu ai să expiri.

Și te-am crezut într-un moment de rătăcire absolută,
Adio spus-am Liniștii, și ție m-am lăsat vândută,
Și te-am gustat cu deșănțare, fără putere de-nțeles,
Te-am savurat pe negândite, cu tot extazul în exces.

Cu pasiune și-mplinire m-ai răsfățat, și străluceam,
Pierdută-n irealitate, mereu la tine mă-ntorceam,
Să mă adap iară și iară din cupa-ți plină de mister,
Uitând ca în vocabular avem cuvântul efemer.

Într-un târziu m-am săturat sa te am între două șoapte,
Și ți-am cerut să nu mai pleci, să-mi fii și zi, să-mi fii și noapte.
Dar tu mi-ai râs și mi-ai strigat în hohote de nebunie:
„Chiar ai crezut și ai sperat că va dura o veșnicie?

Chiar ți-ai imaginat că eu am să rămân numai cu tine,
Că am sa-ți dau eternitatea și-are mereu să-ți fie bine?
Doar gustă-mă! Sunt trecătoare, doar eu știu când am sa mă-ntorc
Să-ți mângâi iar speranțele, sa ți le-mbăt, să ți le torc.

Ai vrut extazul? L-ai avut. Dar ai uitat că mai există
și agonia? Știu, e grea, e disperată, crudă, tristă,
Însă e prețul ce-l plătești cu mine de vrei să te vezi.
Răspunde-ndată! Mai rămâi? Sau astăzi totul anulezi?”

„Iubire, lasă-mă și du-te, la Liniște vreau să revin.
În schimbul ultimei speranțe în suflet mi-ai sădit pelin,
Mi te-ai ivit pe bucățele și-apoi cand toată te-am dorit
Mi-ai spus că orice început desigur are și-un sfârșit!”

Anunțuri

Responses

  1. Superba poezia! Este atat de frumoasa, de reala!

    • Multumesc! Oare realul e adevarat ? Garabet Ibraileanu spunea ca „Nimic nu e adevarat, dar totul e posibil!”

  2. Reblogged this on Basil Wheel.

  3. frumos intradevar … frumos dialog dar … oare intrebarile si raspunsurile nu sunt dintr-o lume usor ireala in care parca cateodata ne strecuram pentru a putea sa discutam liber cu noi insine ?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: