Publicat de: Kaaliope | Decembrie 27, 2011

Caruselul neputinței


Mă simt golită, fără vlagă,
Fără speranţă şi putere
Şi habar n-am de e real
Sau este doar simplă părere.

Mă-ncurc în poate şi probabil,
Şi am uitat să vreau să ştiu
Dacă speranţa mai există
Sau e mereu doar, prea târziu.

Nu-mi găsesc rostul lângă mine
Și totu-mi pare inutil,
Trăirile îmi sorb morfine,
Și tot concretu-i instabil.

Răsar în haine de-ndoială
Și certitudini n-am deloc,
Adorm în zâmbete de smoală
Și tot pământu-i un neloc.

Și toate nu m-ar nimici
De-aș ști poteca s-o găsesc,
Dar bâjbâi într-un labirint
Și…nu pot să mă dezmeticesc…

Anunțuri

Responses

  1. Absolut magnific ! Sorb fiecare strofa, fiecare vers !
    Imi merg drept la suflet !

  2. Savurez cu placere cuvintele si simt fiecare stare ca si cum as fi eu….

  3. ce-ai cautat in sufletul meu? 🙂

    • Am crezut ca sunt in al meu 😀 era atat de „nealtfel” incat habar nu am avut ca nu acolo sunt!!!!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: