Publicat de: Kaaliope | Ianuarie 6, 2012

Vocea ta


aş fi vrut să aud cadenţa vocii tale călcând peste tăcerea buzelor mele…
peste cuvintele împietrite în nespusul gândurilor mele…
peste pulsul meu batând cu repeziciune printre emoţii nedesluşite…
dar încă nu am învăţat să nu spun, dar am învăţat să nu mai cer…
însă învăţ…şi am să reuşesc…să nu mai spun
şi să închid dorinţa intre pereţii nerostitului din mine…
să o trimit acolo unde vorbele îşi aud ecoul înainte de a fi slobozite de suflet
şi unde spusul şi nespusul sunt laolalta înţelese,
să se întoarcă luminată şi înmulţită de rodul fărâmelor de împlinire semănate în gânduri…

Anunțuri

Responses

  1. Sunt tăceri rostitoare, Kaaliope, ce îţi vorbesc pedinăuntru şi cărora le va fi dat cândva să răzbească pe dinafară; doar să nu îl pleci pe acel gând; să nu îi curmi semnele, obliterându-le…acel cândva e într-un undeva nezidit şi neferestruit.

  2. Şi nu uita ceva ce ştiu prea bine; pe măsură ce creşte spusul, creşte şi nespusul, iar cuvintele…cuvintele sunt de atât de multe ori întreţesute cu nonspusuri; tăceri într-atât de multe nuanţe.

  3. cadenta, decadenta, ritm, puls, simt, toate adunate si comprimate


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: