O rază nebună îmi locuiește în minte,
Mă gâdila-ntruna, nu ma lasă deloc,
Nu are gură, deci nu spune cuvinte,
Dar în filele vieții mă ajută să joc…
Nu are ochi, nu mă-mbracă-n costume,
Nu are trup, e un spirit întreg
M-ajută să-ncep și să termin volume
Cu mii de-ntâmplări ce încerc să-nțeleg.
Nu-și știe rolul, improvizează mereu
O meditație sau , de ce nu, o satiră,
Câteodata-mi citește un succint eseu
Și mii de-argumente vehement îmi înșiră!
De mă clatin se transformă în stâlp,
De mă-mpiedic mă ridică degrabă,
Nu știu cum se-ntâmplă dar găsește un tâlc
În orice sunet și în orice silabă!
Îmi arată o ușă când mă simt în infern,
M-așteaptă oriunde, e oricând actuală,
Nu o văd, dar o simt, e acolo, intern
E încrederea-n mine…fără nici o-ndoială…
Kaaliope 
privesti cumva in ce e-n cei din jur?
By: myx on ianuarie 12, 2012
at 9:09 am
incerc sa privesc in mine, in primul rand, si apoi si in cei din jur…ma uit atent la ei si incerc sa accept si sa inteleg…incerc sa imi iau bucuria din mine si sa o dau neconditionat celor care-mi sunt in suflet…incerc sa ofer si sa nu mai cer…incerc sa ma transform in ceea ce ar trebui sa fiu…incerc sa impart farame de bucurie si nu de placere…incerc sa strang fericirea in pumni ca sa o pot imparti in jurul meu…incerc sa ofer extazul fara a-l insoti de agonie…
By: Kaaliope on ianuarie 12, 2012
at 10:50 am
sustin privitul in „interior”, benefic si cateodata satisfacator, sa descoperi bucuria din tine ce sta pitita in colturile sufletului … iar oferirea ei neconditionata este cel mai frumos lucru pe care cineva, adica tu, poate sa-l faca pentru cei din jur …
bucuria vine din placere si placerea din bucurie, merg impreuna la brat pe cararile nebatatorite ale gandului … incercand sa se balanseze de pe o margine de drum pe alta pentru a-si pastra echilibrul …
By: myx on ianuarie 12, 2012
at 11:03 am