Publicat de: Kaaliope | Ianuarie 17, 2012

Amorf


Cred că am murit, am trăsături cancerigene,
Şi totuşi trupul încă îmi tresare,
Iar sângele nu mi-l mai simt în vene,
Şi totuşi curge-ntruna şi carnea mă doare.

Mă simt ca-ntr-un cosciug,
Şi totuşi am impresia că merg,
Dar spaţiu-i mic, nu reuşesc să fug
De umbrele ce pe pereţi converg.

Văd câte-un craniu, oase asamblate,
Dar pare înzestrat cu glas
Sfârşituri peste tot abandonate,
Dar parcă totuşi nu-i ultimul pas.

Oare-am murit şi ceilalţi au trăit?
Sau vie-mi port cadavru-n cimitire?
Oare-s prezentă printe absenţe dragi?
Sau am rămas în gând doar amintire?

Anunțuri

Responses

  1. Macabru si trist gandesti azi, sper ca maine va rasari soarele in sufletul tau.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: