Vorbe nu am să îţi spun,
Doar ideile ţi-adun
Să îmi ţeasă-n relief,
Visuri tainice-n gherghef.
De-or fi numai ale tale,
Sufletul să-ţi fie moale,
De-or fi toate ale noastre
Dă-mi luminile albastre
Ce se-aştern în faptul serii
Şi-i vorbesc în gând tăcerii
Despre dorurile-mi multe,
Cin’ le-aude să le-asculte.
Dorurile-mi neculese,
Ce se caută-nţelese
Dintre alte mii de doruri
Creionate în decoruri.
Îmi dansează nevorbite
Şi îmi cântă neurnite
Şi ar vrea ca, undeva,
Să fie-n inima ta!
Tu, iubit rătăcitor,
Regăsit întâmplător,
Dă-mi minunea ne-ndoită
Că-s mereu a ta iubită!
Lasă un răspuns