Publicat de: Kaaliope | Iulie 19, 2012

Necuvinte


În necuvinte mă transform
s-ascult tăcerile totale
când toate gândurile dorm
şi toate vorbele-s amare,
mă ştiu în zâmbetul plecat
pe adieri de vis la maluri,
mă uit în toate deodat’
în începuturi şi finaluri,
şi mâna tandru o răsfir,
în valuri ude şi rotunde,
ca o emoţie-n delir
în taina clipelor fecunde,
iar vara ţi-o trimit în cale,
şi iarna înapoi ţi-o chem,
ascunsă în sărutul moale
din toamna pasului boem,
cu pletele-n liniştea rară
moşită-n ape şi pământ
mirosul tău e primăvară
cu frunze de adio frânt…

Anunțuri

Responses

  1. Cand purtat pe coama vremii
    Poposesc pe varf de munte
    Prin in palme cald privirea
    Ce razbate de sub munte


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: