Un timp

Era un timp când dimineaţa avea mirosul tău în plete,
Când toate clipele cereau căutături analfabete,
Când zâmbetul mi se pierdea în stângăcia ta frumoasă
Când gestu-ţi încăpea firesc în joaca mea capricioasă.

Era un timp când strecuram pe buze gânduri necitite,
Când ne pictam timid în palme cuvinte încă nerostite,
Când măsuram apropierea cu veşnicia sărutării,
Şi paşii-n taină ne predau tărâmului abandonarii.

Acum e gol şi e nimic, privirea-ngheaţă pe alocuri,
Un murmur ici, un icnet colo, nu mai e cânt, nu mai sunt jocuri,
E doar o strâmtă cărăruie către-năuntrul cel dintâi
Unde aştept să te întorci ca să îţi spun „Te rog, rămâi” !

Publicitate