Răvaş pe-o amintire

M-aş întoarce-n amintire să ne mai iubim un pic,
Dar e timpul împotrivă, mi-a luat tot, mi-a dat nimic.

Aş călca din nou cu paşii calea ce-o aveam în doi,
Însă urma ei îmi spune : „Azi eşti tu, ieri eraţi voi!”.

Şi te-aş mai striga o dată, să te-ntreb ce-ai mai făcut,
Dar ecoul nu răspunde, de un timp a rămas mut.

Să-mi citeşti mi-aş mai dori, stând pe bancă, un volum
Însă literele sunt transformate toate-n scrum.

Ti-aş trimite o scrisoare, să îţi spun că îmi e dor,
Dar cuvintele-n peniţă sugrumate-n pagini mor.

Ti-aş mai dărui o floare, aş mai vrea să te-ntâlnesc,
Dar nu-s flori pe drumul unde acum singură păşesc.

Te-aş ruga să vii din nou să mă plimbi la malul mării,
Însă valurile au astăzi doar gustul uitării.

Aşa că n-am să te chem nici cu vorba, nici cu scrisul,
Doar un gând rebel trimit să-ţi păstreze-n taină visul…

Publicitate