Oricum

Te-ascult în ploaia care-mi bate-n geam
Şi-n frunzele ce freamăta pe ram,
M-auzi printre ecouri nesfârşite
Bătând cadenţa clipelor trăite.

Te-ntrezăresc în seara ce se lasă
Când toate visele se-ntorc acasă,
Mă desluşeşti în stropul de lumină
Ce ţi-a adus privirea mea la cină.

Te văd în irişii deschişi frenetic
Tânjind să-ţi lege un surâs bezmetic,
M-atingi în palma strânsă-n nemişcare
Arzând de dor pentru o-mbrătişare.

Te pierd între etern şi efemer
Mă regăseşti între pământ şi cer
Te cer cu lacrima ce-mi curge pe obraz
Mă ai în dragostea ce nu-şi are răgaz.

Ne vrem şi-atunci ne vrem şi-acum,
Ne-avem şi foc ne-avem şi scrum,
Ne vrem şi “când” ne vrem şi “cum”,
Ne-avem şi paşi ne-avem şi drum…

oricum…

Publicitate