Habar nu ai că am murit deja
Visând eternitatea unui gând,
Dar mai apoi am renăscut din ea
Purtând din cer toti aştrii pe pământ.
Şi n-ai să ştii nici că voi mai muri
Secunda implorând-o să revină,
Să schimbe efemeru-n veşnicii
Şi întunericul să-l transforme-n lumină.
Cum mor acum ştiu însă că simţi,
Căci totul se transformă-n nemurire,
Îti iau cu mine şi-ndoieli şi suferinţi
Şi-ţi las în schimb în suflet fericire.
Lasă un răspuns