Doamne, dacă tu mi-ai dat un copil aşa de sfânt ?
De ce mi l-ai luat la tine?
De ce nu l-ai mai lăsat să trăiască pe pământ?
Doamne, dacă tu mi-ai dat un copil aşa vioi
De ce mi l-ai luat la tine?
De ce nu mi l-ai lăsat cu cei dragi aici la noi?
Doamne, dacă tu mi-ai dat un copil aşa deştept
De ce mi l-ai luat la tine?
De ce nu mi l-ai lăsat să îşi ia viaţa în piept?
Doamne, dacă trupul mi-ai lăsat un copil să zămislească
De ce mi l-ai luat la tine?
De ce nu l-ai mai lăsat înc-un timp să mai trăiască?
Doamne, dacă-n suflet viu tu copilul mi l-ai dat
De ce mi l-ai luat la tine ?
De ce nu mi l-ai lăsat ?
Doamne, daca tu mi-ai dat un copil aşa sensibil
De ce morţii i-ai trimis
Un mesaj “Drum Accesibil” ?
Doamne, dacă mi-ai luat-o, lasă-i un răgaz, ceva
Să-mi zâmbească noaptea-n somn
Şi să-mi spună doar atât : “Mami îmi e bine-aşa!”
Cand ratiunea-ncearca sa gaseasca sensuri, gandind ca totul are-un inteles in viatza,
Imi spun ca-i doar un joc al tau, copile, si ca inteligenta-ti vie se rasfatza
Facand astrale-experiemente intelese doar de acei cu mintea foarte vie,
De cei cativa Alesi pe lumea asta: prea luminate spirite – asemeni tie.
Coplesitoarele-ntrebari ce dureros framanta plapanda minte-a omului de rand
N-au nicio noima-n lumea ta inalta, in care vesnic ai trait, ele doar sunt
Un rod al neputintei noastre de-a ajunge in sferele in care tu mereu ai fost
De a-ntelege toate acele taine carora tu cu usurinta le-ai dat rost.
O, drag copil, nemultumit adesea de dogmele predate-n asta lume,
Explorator al propriilor sensuri gasite unor lucruri fara nume,
Eu stiu ca ne privesti zambind sagalnc si jucaus, asa cum iti e firea:
„Oh, God, v-as explica mai multe, dar…nu am timp:)…m-asteapta nemurirea”.
( Carmen Petcu – am fi vrut sa fim azi la Campina, Diana. Dar gandurile noastre sunt acolo…)
By: Carmen Petcu on februarie 16, 2013
at 12:40 pm
Diana a simtit gandurile voastre ,sunt convinsa…stii ca gandurile se simt acolo unde este ea
si noi ne-am gandit la voi….Va pupam pe amandoi…
By: Kaaliope on februarie 16, 2013
at 8:04 pm
Mi-as fi dorit sa am puterea sa inteleg si sa accept… Mi-as fi dorit sa nu imi pun intrebari. Sa nu strig cu disperare: „De ce, Doamne?!”. Insa nu pot. Mintea mea nu a ajuns sa cunoasta planuri atat de inalte. Ma zbat in durerea neputincioasa a muritorului de rand… Inca mai astept sa inteleg de ce. Si inca incerc sa gasesc sens. Ma linisteste doar gandul ca EA ar fi stiut sa gaseasca sens, ar fi avut puterea sa inteleaga lucruri care mintii mele ii scapa, s-ar fi ridicat peste tot ceea ce pe mine ma doboara… Pentru ca experientele puternice sunt date doar acelor spirite care au ajuns la un grad inalt de dezvoltare si sunt gata sa le primeasca…
By: Carmen Petcu on februarie 16, 2013
at 1:13 pm
Cred ca Diana din cer iti spune „Esti cea mai buna Carmen din lume” ….hai sa cantam la pian…
By: Kaaliope on februarie 16, 2013
at 7:59 pm