Cănd mult prea devreme nu mai este
Nimeni să-ți ceară să-i mai spui o poveste
Și când nici TATI și nici TATA nu mai ești
În suflet ți-e doar frig și doar durere mai găsești…
Și când în cimitir te duci ades
O lumânare să aprinzi pentru copilul tau ales
În cer să plece înainte-ți dintre noi,
N-ai decât inima- mpietrită și-ochii goi…
Și tot ți-e dor, dar cât de mare doru-ar fi să fie,
Nimeni nu poate să ți-o-ntoarcă vie,
Și-atunci îți spui și-n cimitir, și orișiunde
Arată-te odată, nu te mai ascunde!
Și-n toata viața n-ai decât un gând, oricum
« Copila mea, mi-e dor de-un ÎMPREUNĂ-acum ! »
Kaaliope 
Ce.ar mai fi de spus?….nici macar nu gasesc cuvinte sa spun ceva….te citesc doar, te simt si…tac!!…stiu f bine ca nimic nu v.ar putea consola, nu pot decat sa plang cu voi….
By: Vanessa on februarie 25, 2013
at 10:50 am
Nu stiu de cate ori ti-am scris, probabil de putine ori, sau niciodata. Nu pot scrie ce trebuie, se simte durerea in fiecare cuvant pe care-l scrii. Imi pare rau…pentru acel moment. Cuvintele mele oricum sunt mici, nu au cum sa acopere asa ceva, dar daca inseamna ceva…Trebuie sa avem incredere in Dumnezeu, sa ne iubim si sa ne respectam zilnic…Doamne, nici nu stiu ce sa-ti scriu mai bine!
By: buceginatura2000 on februarie 26, 2013
at 8:31 pm