Anagramă

Tace lacrima prelinsă pe obrazul îngheţat,
Strigă sufletul muteşte prefăcându-se-n urlat,
Gândul numără cuvinte ce rămân fără ecou,
Ochii-n gol privesc spre chipul ce-a rămas intr-un cavou.

De n-ar fi un sacrilegiu, mâinile-ar zgurma-n pământ
Să-i dau aripi, să-şi urmeze drumul ei prin viaţă frânt.
Trupul mi-aş întinde-ntreg langă ea în cimitir.
S-o mai ştiu zâmbind o dată sângele mi l-aş da gir.

Dar nimic din ce aş face nu vrea să mă ia în seamă
Poate că e doar un joc, parc-ar fi o anagramă
Neştiută, ne-ntâlnită, fără nici o dezlegare
Atârnată de-o speranţă într-o viaţă viitoare…

Publicitate