Uneori „de-ajuns” nu e niciodată

Iubire, ce cuvânt, ce rezonanţă!!!!!
Până la stele,
Dar uneori esti doar o aroganţă
Ascunsă printre ele !

Ce declaraţii! Ce dovezi nemuritoare
Si certe!
Dar uneori ai vorbe-nșelătoare
Şi inerte.

Ce promisiuni sigure și eterne,
Multe!
Dar ce justificări de stări incerte
Şi oculte!

Iubire,tu vii doar când mi-e bine
La suflet plin?
Sau ești alături și când lacrimi port în mine
Şi-s tot un chin?

Răspuns aștept, iubire, de la tine,
Îndată!
Dar știu că toate răbdările de mi-ar fi pline,
De-ajuns nu va fi niciodată…

Publicitate