Publicat de: Kaaliope | Aprilie 8, 2013

TOT şi NIMIC


Ne facem veacu-n cimitire
Căci tu eşti astăzi nemurire,
O nemurire ne-nţeleasă,
Ce ni te-a luat pe veci de-acasă.

Şi frunza-n codru nu foşneşte
Căci lipsa ta o-mbătrâneşte,
Iar muntele e mai tăcut
Căci să te-nvie n-a putut.

Drumul nu îşi mai ştie calea,
Încolăcit târăşte jalea
Căci paşii nu ţi-i simte iară
Nici dimeaţă,  nici pe seară.

Florile-au lacrimi la petale
Strâmb atârnate în fatale,
Prea dureroase “nerăspunsuri”
Cu chip lutos de “fără gânduri”.

Şi râul curge înapoi
Crezând ca vii şi tu-n şiroi,
Şi ploaia s-a oprit din curs
Vieţii să-i ceară un recurs.

Doar soarele tot străluceşte,
Dar, dintr-o raza îi lipseşte
Farâma ce îi completa
Lumina stinsă-n fiinţa ta.

E totul mut şi incolor,
E nemişcare şi mult dor,
„NIMIC”-ul urlă ne-ncetat
Că-n “TOT” vrea să fie schimbat!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: