Culori zbătute-n piramide,
În zori apuşi fără de vrere,
Cu gânduri reci, zile toride,
Cu ochii stinşi de lacrimi grele.
Mirosuri sparte pe pământ,
Cu dâre scurte, întrerupte,
Cerşind din doliu un descânt
Din trupuri viaţa să se-nfrupte !
Gusturi uitate de natură,
Brusc înecate, insipide
Neante, fără de alură
Purtate pe trene morbide.
O nelumină-i peste tot
Şi o neviaţă mă-nconjoară
Mi-e frig în sânge şi nu pot
S-accept ce ieri a fost să piară…
Kaaliope 
Lasă un răspuns