Durerea îmi e ca o soră,
Iar lacrimile-mi sunt cumnate,
Mereu mă-mbie într-o horă
În care făr’ d’alean sunt toate.
Tristeţea mi-e o haină groasă,
Iar neputinţa mi-s bocancii
Ce duc înspre pădurea deasă
Unde m-aşteaptă saltimbancii.
Să-mi strige în urechi tot răul
Ce-l simt în suflet ne-ncetat,
Că rost îmi este numai tăul,
Unde-o de-o vreme am tot stat.
Pe trup mai am doar întuneric
Scăldat de foc şi ars de apă,
O viaţă plină de himeric,
De unde visele-mi se-adapă.
În gând se strâmbă amintiri
Acoperite de regret,
În suflet mi-ard doar amăgiri
Şi pentru Rai caut bilet…
Lasă un răspuns