De ceva vreme nu mai eşti cu noi,
Domnul ţi-a luat cuvântul „înapoi”,
Şi-apoi, pe „înainte” ţi l-a dat,
Când ai ajuns în Rai, fără păcat !
Îngerii te-au primit în nemurire,
Şi heruvimilor le-au dat de ştire
Să-ţi pună-n cale un covor cu flori,
Să fie-al tău când urci sau când cobori!
Ei au ales ca tu să fii cu ei,
Lumina să o iei din palme de la zei,
Şi întunericul sa-l laşi în urmă,
Când toata suferinţa ţi se curmă.
Şi-n rai ai răsărit, nu ai apus,
Însă din lumea pamânteană te-ai tu dus…
şi-atât de mult…
Azi cerului vreau să-i cer o minune
Să mi te dea ‘napoi, o zi măcar, pe cauţiune
Lasă un răspuns