Zădărnicie

Nici vidul nu-mi înghite plânsul,
Şi chipul mut îmi cade-n poală,
Doar chinu-mi ia uneori pulsul,
Pe sufletu-mi sculptat în smoală.

În piept mă strânge apăsarea,
Trecută pe « non stop » demult,
Cu gust de sânge mi-e suflarea,
Şi viaţa-mi pare-un semn ocult…