Stare

În suflet scormonește obida și pustiul
Și-și fac-așezământ în carnea-mi deșirată,
Îmi putrezește corpul de moarte respirândă
Tânjing după aprinderi nestinse de-altă dată.

În inimă mocnește perplexul și misterul
Din sângele-nghețat de groază și durere,
Cărând printre secunde de viață furibundă
Doar tunete născute de urlete-n tăcere.

Înaintez în zile, cu mintea-mprăștiată,
Fără-nțeles și țel, cu gânduri zvârcolinde,
Cărând în amintiri o viața inspravită
Prea crud și prea din vreme…acum printre morminte !

Publicitate