15 Ani…La multi ani Copilu’ unde vei fi tu !

 

15 Ani…15 Ani de cand am simtit ce inseamna sa fii mama. Auzisem eu ca e ceva fenomenal si altfel decat orice traiesti, dar habar nu am avut cum. Si intr-o duminica dimineata, pe la 6h00 bebelusul pe care il incalzisem bine in burtica timp de 8 luni si o saptamana a decis sa iasa in lume, sa imi aduca, sa ne aduca cea mai mare bucurie din viata unui parinte, aceea de a avea copii sanatosi. Si da, universul mi-a dat un copil sanatos si frumos si vesel non stop. mai tarziu am aflat ca Universul, aceasta chestie ne nepatruns cateodata a inzestrat-o pe Diana-Elena si cu multe alte haruri, un copil exceptional.

Si am avut un copil sanatos, bun si frumos pana cand tot universul a decis ca rolul lui s-a terminat aici, la noi. Ce inseamna oare ” la noi” si „dincolo”. Eu nu stiu si nu inteleg, tot ce stiu e ca intr-o zi copilul meu a plecat de ” la noi” . De fapt nu cred ca a plecat, ea nu ar fi plecat niciodata de langa noi, mami , tati si altii pe care ii iubea. Ii placea atat de mult lumea. Fiecare dimineata era numai un zambet. A luat-o cineva, poate ca tot universul acesta de neinteles. Sa accept ? Cum sa accept asa ceva ? GREU! TERIBIL! Si totusi cand timpul trece si tu vezi ca nu mai poti vorbi nimanui despre copilul tau minunat, despre ce nazdravanii a mai facut, despre cum a evoluat, despre bratele intinse catre tine intr-o iubire nemasurata, realizezi ca chiar NU MAI ESTE ! Nu mai poti imbogati albumul de poze decat cu imagini reeditate din trecut in care realizezi cat de fericit erai. Si tot haul din lume ti se coboara in suflet prabusindu-te in cruda realitate, copilul tau nu mai este langa tine si apogeul deznadejdii te cuprinde cand esti obligat sa asociezi acestuia cuvantul NICIODATA ! Nu mai revine NICIODATA, nu iti va mai surade NICIODATA, nu ii vei mai auzi glasul NICIODATA, nu o vei mai putea strange in brate NICIODATA! Deodata, intr-o fractiune de secunda Universul ti-a transformat TOTUL in NICIODATA. trebuie sa traiesti cu el pana cand si tu vei deveni NICIODATA pentru altii, dar poate ca atunci pentru copilul tau vei redeveni TOTDEAUNA !

Ar fi implinit 15 ani astazi. S-ar fi trezit fericita, cu ochii scrutatori dupa cadoul mult asteptat. Sigur o carte sau ceva din viitoarea era nanologica – ceva EPIC !

Diana, Copilu’ orice zi e plina de tine, orice tacere se umple cu glasul tau drag, orice farama de spatiu are chipul tau drag oglindit in ochii mei.

Atat de mult te-am vrut inapoi , aici langa noi, iarasi, sa fii cu mami si tati , pana cand intr-o zi cineva mi-a spus ca daca am sa te tot chem tu vei fi trista si nu iti vei gasi drumul ACOLO. Nu stiu unde anume ACOLO, dar gandul ca tu nu iti poti gasi calea m-a naucit. Si atunci mi-am interzis sa te mai chem AICI, ca sa iti fie bine sa poti ajunge ACOLO. habar nu am care e binele tau de acum, nu am nici un fir care sa imi spuna ceva , cat de putin despre ce ai devenit tu acum. Asa ca poate acel cineva are dreptate. Eu stiu ca te-am lasat intr-un mormant, peste care a trebuit sa arunc niste bulgari de pamant, asa se spune, habar nu am ce inseamna. Nici macar nu am mai apucat sa-ti vad chipul cand te-au coborat, erai deja cu giulgiul pe fata si asta mi-a adus disperarea, era prima data cand te vedeam cu cearceaful acela hidos, pana si la spital in clipa cand sufletul tau si-a luat zborul de la trup te-au lasat cu fata dezgolita, dar atunci nu, te-au inchis intr-o carpa alba..ca sa ce ? Cum ai plecat tu de „la noi” si ai ajuns DINCOLO?

OFFF…la Multi Ani Copilu’ DINCOLO unde sper sa fii tu acum si unde sper sa te intalnesc odata !

Si nici macar nu pot sa-ti fac un tort…sau sa-ti organizam ziua, sau sa orice vrei tu…Mi-e dor intr-un fel fara sens si fara culoare, un fel in care tot sufletul se simte coplesit de imensul spatiu pe care il umpleai tu si care acum e GOL GOL GOL

Publicitate