Şi apare
ca o boare
să ȋmi dea o sărutare,
Şi rămâne
o minune,
Ca o zi ce nu apune.
Apoi… pleacă,
doar in joacă.
Mă sărută
să ȋmi treacă
dorul care mă cuprinde
când nu-i simt tâmpla fierbine…
Publicat de: Kaaliope | ianuarie 18, 2018
Ca un ȋnger
Publicat în Visuri Locuite
Lasă un răspuns