cu sens sau fara…

demult intre noi s-a daramat calea…am ramas atarnati de frustrari si rani adanci…am incercat, pe rand, cu nepriceperea sfielii sa carpim puntea, dar nimic nu a fost posibil, gropile se transformasera in hau si vajaia atat de tare incat am asurzit si nu ne-am mai auzit unul pe altul… Cu gesturi schimonosite am incercat sa ne intandem o mana, dar am uitat sa ne smulgem tepii crescuti demult in palme…si am fugit, am fugit unul de altul, in doua directii diferite, tanjind in zadar dupa adierea complicitatii din iubirea care fusese o data…toate amintirile s-au transformat in chin…sufletele ne erau desfigurate. Viata ni le-a schingiuit si am platit pacate venite de nicaieri si niciodata plecate …suferinta ne-a adancit in cruzime si neindurare si ne-am razboit unul cu altul in loc sa ne pansam ranile…timpul a trecut peste noi dar n-a reusit sa ne reseteze, sufletul e neschimbat, poate ca trebuie sapat adanc sau poate am gresit epoca …dar dorul nu ne va abandona niciodata…ne iubeste prea mult ca sa ramana indiferent la supliciul fiecaruia…

Publicitate