Viata iti ia uneori reperele, si ramai sec, te clatini si toata vlaga se scurge din tine…orice sistem de referinta e anihilat si nu te mai regasesti…ti se intuneca pasii, si gandurile se razboiesc intre ele ducandu-te pe marginea prapastiei…zilele trec in reluare si te indrepti catre nicaieri…ce caut? ce sunt? care-mi e sensul? devii sclavul supliciului si uiti sa respiri, corpul te scutura dar tu vrei doar sa-ti devorezi durerea care ti s-a lipit ineluctabil de suflet…
Si tot viata iti da uneori, nenadajduit, inapoi intr-o secunda ce ai pierdut…ti se taie rasuflarea si o emotie incontrolabila te zguduie si te trezeste la viata…nici nu mai stiai ce astepti…uitasei ce cauti si cum si cand…si dintr-o data stii cine esti si care-ti e sensul…viata…Multumesc!
Bucuria de a regasi un suflet pe care l-ai crezut pierdut e o binecuvantare a vietii!
Lasă un răspuns