Singurătate

Mă simt singură. Singură ca un val izbit de țărm care a uitat să reîntregească marea. Mă simt pustiită de tot ce aș putea dărui, mă simt singură de așteptare, de îndoieli, mă simt singură cu o mie de cuvinte care nu vor să mai plece din suflet…

Singură si inutilă, pierdută între tot și nimic, dezorientată de acțiunea și inacțiunea unui suflet incoerent și jilav.

Ma simt singură și obosită cu această tăcere zgomotoasă și cu acest țipăt mut din mintea, trupul și sufletul meu…

Nu mă regăsesc nicăieri , respir bucăți ascuțite de gheață care-mi ajung în vene și artere și mă sfâșie…acolo undeva, sângerează, înăuntru îmi curge un șuvoi de sânge care mă lasă fără suflu…mă târăsc urlând după o frântură de lumină…dar totul e abandon inutil și nesfârșit…

Publicitate