Kaaliope

18 07 2012

Atunci cand am sa obosesc si am sa raman fara resurse ma voi opri pe marginea drumului si voi asculta tacerea asteptarilor ce nu se vor fi intamplat niciodata…si poate ca atunci nici o apropiere de suflet nu-mi va mai trebui si voi regasi secunda vocii sufletului meu…

Ce sens au intrebarile cand stii dinainte neraspunsul ?

Îmi place să mă las legănată de o idee…de o speranţă…că, intr-o zi, voi putea spune acele cuvinte care înca nu-mi ies de pe buze…şi care nu se lasă scrise…

Nu vreau să INŢELEG…vreau să SIMT….Înţelegerea e raţională, este rezultatul unei analize, extrinsecă “EU-lui”…simţirea e iraţională, nu este rezultatul a nimic, intrinsecă “Eu-lui”…..nu caut să TE INŢELEG , caut să TE SIMT, pentru ca acela eşti TU cu adevărat…

„Sunt o idee strecurată intre visele tale…”

„Daca ti-as desena pe trup o idee m-ai lasa s-o colorez cu toate franturile tale de respiratie?”

fericirea e la un deget distanţă…construieşte castele cu intrări fără chei…

Azi sunt întrebarea răspunsului pe care, poate, nu-l vei şti niciodata…

„Dacă ţi-aş desena pe trup o idee m-ai lăsa s-o colorez cu toate frânturile tale de respiraţie?” – Gând rebel

ORICE e mai bun decat NIMIC…

este atât de mult ORICE în mine, că tânjesc în fiecare secundă după ORICE-ul tău ca să-mi hrănesc ORICE-ul meu…

Iraţionalul e mult mai intens şi real decât raţionalul…şi acolo mă vei găsi…

„Ne me dis pas de m’en aller…je pourrais en souffrir et peut etre en mourir…”

N-am uitat nimic din ce nu s-a întâmplat niciodată…

De ma vei lasa prea mult timp vie…am sa devin inerta….

Lipsa libertăţii de acţiune nu justifică absenţa oricărei reacţii…

Cand durerea sufletului o completeaza pe cea a trupului, nu mai e loc decat pentru o agonie in care cuvintele SENS, UTIL, VIATA nu se mai regasesc….Nu mai exista repere, nu mai exista stalpi de sustinere, intregul sistem intern se prabuseste si tu nu mai reprezinti nimic pentru nimeni , pentru ca nu mai reprezinti NIMIC pt tine…

ma doare TOT ce as vrea sa gasesc acolo unde nu sper nimic…

Gandurile…ti le dau pe rand, unul cate unul…50 de banuti si inca un gand e al tau…eu strang banutii iar tu gandurile…oare unde pui toate gandurile? In care raft le pot ragasi? si…cand voi fi simtit ca ti-am dat toate gandurile va incepe nespusul, necuvantul, neimaginatul, neimpartasitul, nemanifestatul..si atunci va trebui sa traiesti, pentru ca nu te vei mai putea hrani cu gandurile mele…

Pentru ganduri avem tot timpul…pentru fapte nu…

Îmi simt dorinţa sfărâmându-se de colţurile sufletului şi ale trupului, şi a speranţei că o să găsesc ce caut, acolo unde, acum, nu sper nimic…

Nu mai stiu sa fac diferenta intre abstract si concret , intre real si iluzie…

gandurile bat la poarta mintii…se invart ca intr-o tornada care nu stie unde va ajunge….si nici ce va lasa in urma….

Îmi place nebunia ta cand se zbate intre permis si interzis…o adulmec in fiecare secunda de intrebari si incertitudine…

Libertatea este doar paharul rasturnat al constrangerii…depinde pe ce parte vrei sa-l intorci si ce vrei sa lasi sa curga din el….

Nu e mereu așa cum ne-am dori, sau cum ne-am aștepta, nu primim mereu ceea ce dăm, nu e mereu drept sau corect! dar mergem înainte! Mai greu sau mai ușor..cu lacrimi sau fără…

12 04 2012

câteodata când ţii foarte mult la cineva, trebuie să accepţi că trebuie să nu te simtă…să exişti fără să o arăţi…chiar dacă tu ai vrea altceva…

am crezut azi , un moment ca nu mai pot trai cu mine, dar nu ar fi asta o aroganta, un strigat disperat pentru dreptul la perfectiune? asa ca am decis sa ma accept asa cum sunt, exuberanta pana la nebunie, furioasa pana la disperare…gata sa dau totul, gata sa pretind totul…mereu cu dorinta de imposibil…fiecare chip drag din viata mea isi are locul lui…il pretuiesc pe fiecare, si ceea ce regret este ca gresesc fata de fiecare in parte uneori…