Publicat de: Kaaliope | Mai 27, 2013

Aşteptare

Eu ştiu ca tu n-ai vrut să pleci,
Dar te-au luat ei, heruvimii
Să te păzească sus pe veci,
În dar să i te dea luminii.

Te port în suflet zile-n rând,
Te chem mereu cu căutarea
Menirii tale să-i fiu gând
Să nu te ajungă uitarea.

În rai ţi s-a deschis o uşă
Cu o lumină fără pată,
Şi-ai renăscut ca din cenuşă,
Şi nu te dau pe «niciodată».

Tu eşti în ochii care plâng
O mână-ntinsă ce mi-alină
Durerea ce din lacrimi strâng
În întuneric şi lumină.

Tu eşti in ochii ce zâmbesc
Speranţa ce-o am ca nebuna
Că sufletu-ţi dumnezeiesc
Se va întoarce-n «totdeauna»…

Anunțuri
Publicat de: Kaaliope | Mai 9, 2013

Nu am ştiut

Nu am ştiut c-a venit vremea ca să plece
Neanunţată,
În graba mare,
Nevinovată,
Nu am ştiut că totu-n jur îmi va fi rece.

Nu am ştiut c-a venit vremea să se ducă
Grabită,
De ne-ntors,
Iubită,
Nu am ştiut că va ramâne o nălucă.

Nu am ştiut c-a venit vremea să apună
Deodată,
Fără să spună,
Adorată,
Nu am ştiut că nu vom mai fi împreună.

Nu am ştiut c-a venit vremea să lipsească,
Mereu,
La orice alint,
Al meu,
Nu am ştiut că era clipa ca sfârşitul s-o primească.

Nu am ştiut si niciodată n-am să ştiu,
Cum s-a-ntâmplat,
Cum de s-a stins
Fără păcat,
Eu planuri mari nu înţeleg, copilul mi-l vreau viu…

Publicat de: Kaaliope | Mai 8, 2013

Natură moartă

Râul poart-al tău surâs,
Ochii tăi îi văd când curge,
Sufletu-mi în el se duce
Şi il simt tot descompus,
Între astă viaţă crudă
Şi promisa nemurire,
Unsă cu desăvârşire,
Pomenită doar cu ciudă .

Foşnetul îţi poartă glasul,
Fericit , exuberant,
Cu-n discurs nediletant
Ce-n surdină-şi strigă ceasul
Că secundele-s trecute,
Că minutele sunt reci,
Că nu vrei, dar c-ai să pleci
Către alte timpuri mute.

Muntele-ţi ştie tăcerea
Ce stătea sub paşii tăi,
Prin popasuri sau pe căi,
După cum iti era vrerea.
Numai gânduri luminoase
Împărţeai către natură,
În nimic nu aveai ură,
Toate îţi erau frumoase.

Lipit strâns de trupul meu,
Peste tot stă suflul tău,
Te culeg şi-n vârf şi-n hău
Sperând să te nasc „MEREU” …

Publicat de: Kaaliope | Aprilie 30, 2013

NE…

Culori zbătute-n piramide,
În zori apuşi fără de vrere,
Cu gânduri reci, zile toride,
Cu ochii stinşi de lacrimi grele.

Mirosuri sparte pe pământ,
Cu dâre scurte, întrerupte,
Cerşind din doliu un descânt
Din trupuri viaţa să se-nfrupte !

Gusturi uitate de natură,
Brusc înecate, insipide
Neante, fără de alură
Purtate pe trene morbide.

O nelumină-i peste tot
Şi o neviaţă mă-nconjoară
Mi-e frig în sânge şi nu pot
S-accept ce ieri a fost să piară…

http://www.agerpres.ro/media/index.php/comunicate/item/191808-Comunicat-de-pres-Concurs-regional-Wings-from-Diana.html

http://www.der56concurs.ro

Diana a avut o inimă plină de viaţă, sufletul ei va participa într-un fel la acest concurs…un surâs în colţul gurii, o privire poznaşă…şi-ar fi dorit să se numere printre participanţi…Flori pentru Diana şi o invitaţie din suflet pentru toţi copiii din clasele V-VIII să participe, dacă au plăcerea, la acest concurs care doreşte să stimuleze creativitatea şi să identifice excelenţa…şi în acelaşi timp să-i păstreze Dianei vie memoria în inimile celor pe care i-a cunoscut şi ale celor pe care i-ar fi putut cunoaşte…

BAFTĂ TUTUROR PARTICIPANŢILOR!!!!!!!

Diploma de merit 2011

Publicat de: Kaaliope | Aprilie 11, 2013

Neajunul vieţii

01

Publicat de: Kaaliope | Aprilie 8, 2013

TOT şi NIMIC

Ne facem veacu-n cimitire
Căci tu eşti astăzi nemurire,
O nemurire ne-nţeleasă,
Ce ni te-a luat pe veci de-acasă.

Şi frunza-n codru nu foşneşte
Căci lipsa ta o-mbătrâneşte,
Iar muntele e mai tăcut
Căci să te-nvie n-a putut.

Drumul nu îşi mai ştie calea,
Încolăcit târăşte jalea
Căci paşii nu ţi-i simte iară
Nici dimeaţă,  nici pe seară.

Florile-au lacrimi la petale
Strâmb atârnate în fatale,
Prea dureroase “nerăspunsuri”
Cu chip lutos de “fără gânduri”.

Şi râul curge înapoi
Crezând ca vii şi tu-n şiroi,
Şi ploaia s-a oprit din curs
Vieţii să-i ceară un recurs.

Doar soarele tot străluceşte,
Dar, dintr-o raza îi lipseşte
Farâma ce îi completa
Lumina stinsă-n fiinţa ta.

E totul mut şi incolor,
E nemişcare şi mult dor,
„NIMIC”-ul urlă ne-ncetat
Că-n “TOT” vrea să fie schimbat!

Publicat de: Kaaliope | Aprilie 7, 2013

Amintiri în suflet

Amintire-n suflet mi-ești
Și ai să imi fii mereu,
Și-n real  și în povești
Și la simplu și la greu,

Închid ochii și surâsul
De pe chipul tău curat,
Îmi oprește astăzi plânsul
Că-n pământ ai îngheţat,

Cu tot trupu-ţi de copilă
Radios si fericit,
Ce-mi zâmbea ca o zambilă
Ce abia a înflorit.

A rămas îndurerată
Și pădurea ce-o iubeai,
Unda mării neschimbată
Nu te aștepta în rai.

Dară știu că am în mine
Inima, sufletul tău,
Și mă rog să-ţi fie bine
Tristeţea s-o am doar eu…

Copilului meu drag, Dianei-Elena

2013-04-06 09.59.16

 

 

Publicat de: Kaaliope | Aprilie 2, 2013

Stare

Mă dor lacrimile pe obrajii arşi de pustiu,
Mă usucă sufletul scurs în paharul rugăciunilor,
Mă biciuie amintirile pe drumul fără întoarcere,
Viaţa, jertfa morţii mă chinuie cu speranţe firave,
Zilele se preling cărându-şi anostul rânduielilor,
Iar eu aştept neaşteptarea ascunsă-n surâsul de mâine…

Desenul îi aparţine Dianei! Mulţumesc Copilu’ !

eye green2 0

Publicat de: Kaaliope | Martie 28, 2013

Cifra 3

Mă uit la cifra 2,
Aş vrea s-o schimb în 3
În 3-ul de-altădată
Început mai demult
În zorii unei zile
Cu linişte şi soare
Scursă-ntre două file
A doua vieţi aduse
de soartă împreună
sa inventeze-n 2
Atunci o cifră 3.

Azi ne-am întors la 2
3 nu mai e cu noi
A plecat undeva,
Şi noi nu ştim pe unde
Nu ştim a căuta
Cărarea ce-a purtat
Ai ei paşi la umblat.

Şi noi, ce suntem 2
Ne privim ochi in ochi
Şi orice-n jur vedem
Pe 3 n-o mai avem…

martie 2002 3b

Publicat de: Kaaliope | Martie 27, 2013

Lucruri simple

Mi-e dor de-un zâmbet de copil,
Mi-e dor să-i pregătesc un tost,
Mi-e dor s-o aud «Toate-au un rost?»,
Mi-e dor de-un răspuns dificil.

Mi-e dor de fata mea frumoasă,
Mi-e dor s-o văd privind la flori,
Mi-e dor să o sarut in zori,
Mi-e dor să o aştept acasă.

Mi-e dor să o mai duc la școală,
Mi-e dor s-o știu la un concurs,
Mi-e dor să-mi ţină un discurs,
Mi-e dor de o viaţă normală.

Mi-e dor de vorba ei nespusă,
Mi-e dor de locuri impreună,
Mi-e dor să-i pun în păr cunună,
Mi-e dor de joaca ei apusă.

Mi-e dor de toate şi de tot,
Mi-e dor de ce nu am trăit,
Mi-e dor de ce nu am vorbit,
Mi-e dor să pot ce nu mai pot.

S-o strâng în braţe mult de tot,
Dar doru-mi n-are antidot…

IMG_0222

Publicat de: Kaaliope | Martie 24, 2013

Uneori „de-ajuns” nu e niciodată

Iubire, ce cuvânt, ce rezonanţă!!!!!
Până la stele,
Dar uneori esti doar o aroganţă
Ascunsă printre ele !

Ce declaraţii! Ce dovezi nemuritoare
Si certe!
Dar uneori ai vorbe-nșelătoare
Şi inerte.

Ce promisiuni sigure și eterne,
Multe!
Dar ce justificări de stări incerte
Şi oculte!

Iubire,tu vii doar când mi-e bine
La suflet plin?
Sau ești alături și când lacrimi port în mine
Şi-s tot un chin?

Răspuns aștept, iubire, de la tine,
Îndată!
Dar știu că toate răbdările de mi-ar fi pline,
De-ajuns nu va fi niciodată…

Publicat de: Kaaliope | Martie 20, 2013

Mi-e foame şi mi-e sete

Mi-e foame

Publicat de: Kaaliope | Martie 15, 2013

Stări

Pentru diana

Publicat de: Kaaliope | Martie 8, 2013

Negare

Au trecut două luni

blue_and_yellow_by_rdiana13-d48c49n (1)

Prea bine mi-amintesc când ai plecat,
Era-ntr-o noapte rece şi ningea
Când chipul tau drag, nemişcat,
Mi-a scos un strigăt ce mă sugruma.

Aievea nu mi se părea sa fie,
Erai ca şi atunci când adormeai,
Dar totul mi-arăta că nu eşti vie,
Că dintre noi definitiv plecai.

Şi te-am simţit cum te desparţi de mine
Te-am implorat să te întorci măcar
Să îmi şopteşti că-s doar năluci maline
Şi că n-ai să rămai doar chip într-un chenar.

Dar suflete, te-ai dus, în loc unde se spune
Că-i linişte şi bine, că-n înger te transformi
Că sfinţii te primesc într-o comuniune
Şi dragoste primeşti din zori până adormi.

Nu ştiu cum e acolo, în rai, îndrăgostirea,
Dar draga mea copilă, o dată aş fi vrut
Să simţi cum îţi tresaltă în suflet nemurirea
Dintr-o privire strânsă într-un etern sărut.

Mi-aş fi dorit un “iubi” să îmi aduci acasă,
Să vă simt fericirea de a fi împreună,
Eu să vă fiu doar grija ce-n urmă e ramasă,
Iar voi să vă-ndragiţi sub stele şi sub lună.

Dar nu a fost aşa…cine mi te-a luat ? cine?
Cum am rămas eu vie când tu ţi-ai luat zborul ?
Nu pot să mulţumesc pentru aşa destine…
Sufletului nu pot, să-i spun : Înfrânge-ţi dorul! …

„Copilu’ mi-e dor de tine…”

Publicat de: Kaaliope | Martie 7, 2013

Anagramă

Tace lacrima prelinsă pe obrazul îngheţat,
Strigă sufletul muteşte prefăcându-se-n urlat,
Gândul numără cuvinte ce rămân fără ecou,
Ochii-n gol privesc spre chipul ce-a rămas intr-un cavou.

De n-ar fi un sacrilegiu, mâinile-ar zgurma-n pământ
Să-i dau aripi, să-şi urmeze drumul ei prin viaţă frânt.
Trupul mi-aş întinde-ntreg langă ea în cimitir.
S-o mai ştiu zâmbind o dată sângele mi l-aş da gir.

Dar nimic din ce aş face nu vrea să mă ia în seamă
Poate că e doar un joc, parc-ar fi o anagramă
Neştiută, ne-ntâlnită, fără nici o dezlegare
Atârnată de-o speranţă într-o viaţă viitoare…

eu si Diana

Publicat de: Kaaliope | Februarie 24, 2013

Dor de Diana

Cănd mult prea devreme nu mai este
Nimeni să-ți ceară să-i mai spui o poveste
Și când nici TATI și nici TATA nu mai ești
În suflet ți-e doar frig și doar durere mai găsești…

Și când în cimitir te duci ades
O lumânare să aprinzi pentru copilul tau ales
În cer să plece înainte-ți dintre noi,
N-ai decât inima- mpietrită și-ochii goi…

Și tot ți-e dor, dar cât de mare doru-ar fi să fie,
Nimeni nu poate să ți-o-ntoarcă vie,
Și-atunci îți spui și-n cimitir, și orișiunde
Arată-te odată, nu te mai ascunde!

Și-n toata viața n-ai decât un gând, oricum
« Copila mea, mi-e dor de-un ÎMPREUNĂ-acum ! »

IMG_284800

Publicat de: Kaaliope | Februarie 20, 2013

Fara titlu

Cu acordul lui Carmen, care a avut rabdarea sa o invete pe Diana o parte dintr-un cantec la pian , si pe care Diana il canta matematic (pentru ca nu avea ureche muzicala) am sa public poezia scrisa de ea Dianei, niste versuri superbe pe care nu le pot lasa doar ca raspuns la ce am scris eu. Carmen este prietena noastra, prietena pe care Diana o indragea extrem de mult…

Cand ratiunea-ncearca sa gaseasca sensuri, gandind ca totul are-un inteles in viatza,
Imi spun ca-i doar un joc al tau, copile, si ca inteligenta-ti vie se rasfatza
Facand astrale-experiemente intelese doar de acei cu mintea foarte vie,
De cei cativa Alesi pe lumea asta: prea luminate spirite – asemeni tie.

Coplesitoarele-ntrebari ce dureros framanta plapanda minte-a omului de rand
N-au nicio noima-n lumea ta inalta, in care vesnic ai trait, ele doar sunt
Un rod al neputintei noastre de-a ajunge in sferele in care tu mereu ai fost
De a-ntelege toate acele taine carora tu cu usurinta le-ai dat rost.

O, drag copil, nemultumit adesea de dogmele predate-n asta lume,
Explorator al propriilor sensuri gasite unor lucruri fara nume,
Eu stiu ca ne privesti zambind sagalnc si jucaus, asa cum iti e firea:
“Oh, God, v-as explica mai multe, dar…nu am timp:)…m-asteapta nemurirea”.

( Carmen Petcu – am fi vrut sa fim azi la Campina, Diana. Dar gandurile noastre sunt acolo…)

Publicat de: Kaaliope | Februarie 19, 2013

Speranţă

Cu lumina nemuririi,
cu descătuşări depline,
mă dezbrac de gânduri rele
şi mă-ntorc acum în mine,
îmi golesc mintea de temeri,
mă ridic şi cred în bine,
mi-adun sufletul fărâme
şi nu-l las să se încline,
îl hrănesc cu amintiri
scurse-n fericiri depline
şi mi-l învelesc cu dorul
care nu pleacă, doar vine,
şi-n pofida suferinţei
ce nu vrea să se termine,
continui să sper, să cred
că zilele-s nu-s doar suspine…

Publicat de: Kaaliope | Februarie 18, 2013

Constelaţii

Probabil ultima poezie scrisă de Diana … probabil …

Acum Copilu’ eşti printre constelaţii…şi „Stele cântă fericire!!!!” , oriunde ai fi tu!!!!!

Mami şi tati te caută în fiecare seară printre stele!

Constelatii 2

« Newer Posts - Older Posts »

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: