Răvaș pe tâmplă

E-o seară anumită, deși e ca oricare,
Căci gândul mi-e plecat, nu îl găsesc în mine,
Nici eu nu sunt la fel, deși-s tot oarecare,
În palme mă privesc și te găsesc pe tine…

Nu-l caut, gând rebel, știu unde se preumblă,
Cu pașii scrutători, cu simțuri ascuțite
Îl simt în necuvinte, îl banuiesc din umbră
Pe urma nerostirii din vorbe dezgolite…

Te-adulmecă, îl simți? Te mângâie pe buze,
Și cald în răsuflare îți spune că mi-e dor
De-mpreunări de suflet și clare și confuze,
Răsfrânte într-o geană de vis multicolor.

Real sau fantomatic, materie sau minte,
Să-l lași să îți citească răvașul cu simțiri,
Sărută-l nebunesc, apropie-l cuminte
Și leagă-ți-l de tâmpla cu dragoste-n priviri…