Un semn de întrebare, dorinţă sau eroare?
O teamă, nerostită, lumină împletită
Cu zgomote absurde, nici calde şi nici ude,
Cu linişte banală, nici rece şi nici goală.
Te uită mai departe…după-o privire-aparte.
Să fie gri sau verde…ce uneori se pierde
Într-o scânteie albastră, mereu capricioasă,
Obraznică-cuminte, trădată de cuvinte…
Ungher cu porţi secrete, cu coduri violete,
Cu combinări nescrise, şi gânduri interzise
De-o judecată clară, complexă, circulară,
Fragilă şi tenace….un joc cu vino-ncoace!
Mă-ntorc? Merg înainte? Sau mă prefac cuminte?
E complicat şi clar…dar sigur nu-n zadar,
Un suflet cald, nu rece, încet să se înece
Într-un cuvânt nespus, pe buze descompus…
Kaaliope 
Asa te vad eu pe tine Draga mea Anca! Multumesc pentru frumusetea pe care am vazut-o prin tine !!!!! 🙂
By: Kaaliope on iulie 21, 2011
at 10:46 am
iar eu draga mea multumesc pentru sensibilitatea si deschiderea cu care te-ai apropiat de mine, si pentru acuratetea cu care reusesti sa suprinzi nespusul in cuvinte 🙂
By: eu on iulie 21, 2011
at 11:04 am