Gânduri şi rânduri

Să-ti spun ceva, să mă ţii minte: Eu nu-s o joaca de cuvinte!
Nu-s vorbă-n vânt, nu-s ciocolată, mănânci, şi o laşi aruncată
Pe unde-ai chef, şi când ţi-e bine, printre mormane anodine…

Nu-s nici perfectă, nici greşită, dar nici de-oricine ameţită!
Sunt om, şi-am suflet, şi ţi-am dat tot ce ai vrut, şi ai luat
şi gust, şi minte, şi plăcere, şi sentimente, şi tăcere.

Nu mai minţi! E evident! Să recunoşti nu-i coerent,
Că eşti uman, şi că greşeşti, că baţi la porţi şi nu găseşti
Nici cald, nici rece, şi nici bine, dar nici cu mine nu-i de tine!

Închipuire-ţi faci mereu, din orice vorbă îţi zic eu,
Şi-n loc să cauţi să-nţelegi, răspunsul clar să il dezlegi,
Te-arunci în iţe încurcate, şi vii cu replici afectate.

În palme mintea-ncet îţi pune, gândeşte cu expansiune.
De care parte a balanţei alegi să fii, în ziua-aceasta?
E adevărul sau minciuna ? E cu un rost sau ţi-e totuna?

Răspuns să-mi dai, nu am s-aştept. Şi totuşi, dacă înţelept,
Câteva rânduri voi primi, atunci voi şti, că nu-n zadar
Din mine ai primit în dar, vis, şi culoare, şi lumină…absolută…feminină…

Publicitate