Speranţă

Cu lumina nemuririi,
cu descătuşări depline,
mă dezbrac de gânduri rele
şi mă-ntorc acum în mine,
îmi golesc mintea de temeri,
mă ridic şi cred în bine,
mi-adun sufletul fărâme
şi nu-l las să se încline,
îl hrănesc cu amintiri
scurse-n fericiri depline
şi mi-l învelesc cu dorul
care nu pleacă, doar vine,
şi-n pofida suferinţei
ce nu vrea să se termine,
continui să sper, să cred
că zilele-s nu-s doar suspine…

Publicitate