Publicat de: Kaaliope | februarie 19, 2013

Speranţă


Cu lumina nemuririi,
cu descătuşări depline,
mă dezbrac de gânduri rele
şi mă-ntorc acum în mine,
îmi golesc mintea de temeri,
mă ridic şi cred în bine,
mi-adun sufletul fărâme
şi nu-l las să se încline,
îl hrănesc cu amintiri
scurse-n fericiri depline
şi mi-l învelesc cu dorul
care nu pleacă, doar vine,
şi-n pofida suferinţei
ce nu vrea să se termine,
continui să sper, să cred
că zilele-s nu-s doar suspine…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: