Publicat de: Kaaliope | Ianuarie 18, 2012

Descântec


Doamnă, dă-mi piciorul drept
Să-l aşez uşor pe piept,
Să-ţi simt degetele fine
Lunecând uşor pe mine.

Să-mi simţi trupul cum tresare
De-o nebună-nfiorare
Când cu ochii-ţi mari şi verzi
În dorinţa mea te pierzi.

Muşcă-mi carnea mult fierbinte,
Printre dinţi rostind cuvinte
De iubire şi plăcere
Pentru clipe efemere.

Doamnă, simţi cum am turbat
Şi de toate am uitat
Când cu limba, cald, ţi-am lins
Sudoarea ce s-a prelins

Dintre coapsele-ndoite,
De-abdomenul meu lipite
Într-o lungă-mpreunare
Preschimbată-n deşănţare?

Buzele ţi le deschide,
S-atingi gura când se-aprinde
Într-o tandră răsuflare,
Căzând într-o-mbraţişare

Cu arome emanate
De lichide-amestecate,
Nevăzute şi nespuse,
Suave, scumpe, intruse.

Când finalu-l simţi cum vine
Lasă-te uşor pe mine
Slobozeşte un oftat
Pentru ultimul păcat !

Doamnă, lasă-mă să-ţi scriu
Un roman pe mai tarziu
Fără virgule şi puncte
Doar extazuri cat de multe!

Anunțuri

Responses

  1. O poezie pentru care comentariile sunt doar emotii acunse in abisul ametitor al extazului. Senzatii pe care le simti doar o data in viata, atunci cand atingi pentru prima oara trupul ce poarta in el primul suflet pe care-l iubesti sfasietor.

  2. Draga mea L,

    Titlul pe care l-ai dat tu dezmatului meu de cuvinte e SUPERB!!!!

    Multumesc!!!

    K


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: